reduceri si promotii 2018
Definitie eșec - ce inseamna eșec - Dex Online

eșec definitie

EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec) substantiv neutru eșec

eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec.Der. eșua, vb., din fr. échouer. substantiv neutru eșec

EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec]. substantiv neutru eșec

*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V. șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V. eșuez. substantiv neutru eșec

eșéc s. n., pl. eșécuri substantiv neutru eșec

eșec n. pagubă mare, neizbândă (= fr. echec). substantiv neutru eșec

EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. substantiv neutru eșec

EȘÉC, eșecuri, s. n. Insucces, neizbîndă, nereușită, înfrîngere într-o acțiune. Totuși trebuie să fie o greșeală. Sau ne-a scăpat ceva... Altfel cum se explică eșecul? În laborator toate probele au ieșit bine. BARANGA, I. 179. substantiv neutru eșec

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eșec

eșec   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ec ecul
plural ecuri ecurile
genitiv-dativ singular ec ecului
plural ecuri ecurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z