reduceri si promotii 2018
Definitie eșarpă - ce inseamna eșarpă - Dex Online

eșarpă definitie

EȘARPĂ s.f. 1. Direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. 2. Eșarfă (2) [în DN]. [< fr. (en) écharpe]. substantiv feminin eșarpă

EȘÁRPĂ s. f. direcție de tragere, înclinată față de front și care străbate în diagonală poziția inamică. (< fr. écharpe) substantiv feminin eșarpă

*eșárpă f., pl. e (fr. écharpe, care însemna la început „pungă atîrnată de gît”, d. vgerm. skerpa; ngerm. scherbe, eșarpă, e luat înapoĭ de pe fr. V. și hîrb). Fîșie, bandă de stofă, cordon care se poartă de la umăr spre șold saŭ ca cingătoare ca semn distinctiv: eșarpă de primar. Fîșie care susține un braț rănit. – Și eșarfă (rus. šarf). substantiv feminin eșarpă

eșárpă (direcție de tragere) s. f., g.-d. art. eșárpei; pl. eșárpe substantiv feminin eșarpă

EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. substantiv feminin eșarpă

EȘÁRPĂ s. f. v. eșarfă. substantiv feminin eșarpă

eșarpă f. 1. fășie lată de stofă: eșarpă de primar; 2. podoabă ce poartă femeile; 3. fășie petrecută după gât spre a sprijini un braț bolnav (= fr. écharpe). substantiv feminin eșarpă

EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: eșárpă s. f.] – Din fr. écharpe. substantiv feminin eșarfă

EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fîșie de stofă, lînă sau mătase care se înfășoară în jurul gîtului (v. șal, fular); bandă de stofă sau de mătase purtată de femei ca podoabă. Toată lumina soarelui năvăli, învăluind-o în irizații tremurătoare, ca o eșarfă. C. PETRESCU, Î. II 62. 2. Fîșie de stofă sau de mătase, purtată în diagonală pe piept (uneori și ca un brîu), drept semn al unei funcții sau al unei demnități. Magheru călare, încins cu eșarfa, îi trece în revistă, concentrat, grav. CAMIL PETRESCU, O. II 189. – Variantă: eșárpă (PERPESSICIUS, S. 29, ANGHEL, PR. 167) s. f. substantiv feminin eșarfă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului eșarpă

eșarpă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arpă arpa
plural arpe arpele
genitiv-dativ singular arpe arpei
plural arpe arpelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z