dănănaie definitie

credit rapid online ifn

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.). substantiv feminindănănaĭe

dănănáie (reg.) s. f., art. dănănáia, g.-d. art. dănănắii; pl. dănănắi substantiv feminindănănaie

credit rapid online ifn

dănănaie f. minunăție, lucru de mirare: ce dănănaie o mai fi și aceasta ? FIL. [Derivat din dănănăi: lit ceva ce oscilează în depărtare (v. dăndănaie)]. substantiv feminindănănaie

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie. substantiv feminindănănaie

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Regional) 1. Ciudățenie, minunăție, năzdrăvănie; bazaconie, comedie. Dar ce dănănaie o mai fi aceasta, că n-am auzit pînă acum vorbindu-se de dînsa? FILIMON, C. 153. 2. Belea, pacoste, bucluc, năpastă, dandana (2). 3. Zgomot mare, gălăgie, zarvă, hărmălaie, larmă. substantiv feminindănănaie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidănănaie

dănănaie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănănaie dănănaia
plural dănănăi dănănăile
genitiv-dativ singular dănănăi dănănăii
plural dănănăi dănănăilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z