dăltuit definitie

credit rapid online ifn

DĂLTUÍT, -Ă, dăltuiți, -te, adj. Lucrat, cioplit, sculptat cu dalta. – V. dăltui. adjectivdăltuit

DĂLTUÍT, -Ă, dăltuiți, -te, adj. Lucrat, netezit, sculptat, cioplit, scobit cu dalta. Poarta la ei constă din doi stîlpi dăltuiți, în care se vîră cu capetele pari de brad. ȘEZ. I 33. adjectivdăltuit

credit rapid online ifn

dăltuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăltuiésc, imperf. 3 sg. dăltuiá; conj. prez. 3 dăltuiáscă verb tranzitivdăltui

dăltuì v. a scobi sau tăia cu dalta. verb tranzitivdăltuì

DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui. verb tranzitivdăltui

DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra, a scobi, a sculpta, a ciopli, a tăia cu dalta. Sus, ultimul burlan, mare și gros, masiv, era dăltuit de-a dreptul în stînca de calcar. MIHALE, O. 511. În capătul de apus sta jîlțul domnului, mai larg, mai bogat și dăltuit cu înflorituri. SADOVEANU, O. VII 109. verb tranzitivdăltui

dăltuĭésc v. tr. (d. daltă; vsl. dlatiti). Cĭoplesc cu dalta, sculptez, gravez orĭ cizelez: marmora dăltuită (ChN. I, 62). verb tranzitivdăltuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidăltuit

dăltuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dăltuit dăltuitul dăltui dăltuita
plural dăltuiți dăltuiții dăltuite dăltuitele
genitiv-dativ singular dăltuit dăltuitului dăltuite dăltuitei
plural dăltuiți dăltuiților dăltuite dăltuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z