dvorire definitie

dvorí (-résc, -ít), vb.1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic. substantiv feminindvori

dvorí (-résc, -ít), vb.1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic. verbdvori

dvorì v. od. a servi la Curte: la spatele fiecărui boier dvoria câte o slugă NEGR. [Vechiu-rom. dvori, a servi în genere = slav. DVORITI]. verbdvorì

dvorí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dvorésc, imperf. 3 sg. dvoreá; conj. prez. 3 să dvoreáscă verbdvori

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din sl. dvoriti. verbdvori

DVORÍ, dvoresc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A servi, a sluji (la curtea unui domnitor sau a unui boier). La spatele fieștecăruia boier dvorea cîte o slugă. NEGRUZZI, S. I 151. verbdvori

dvorésc v. intr. (vsl. dvoriti, d. dvorŭ, curte, adică „curte domnească”). Vechĭ. Slujesc, fac treabă: a dvori înaintea împăratuluĭ. – Și dvorbesc (d. dvorbă), zvoresc și zdvoresc. verbdvoresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidvorire

dvorire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dvorire dvorirea
plural dvoriri dvoririle
genitiv-dativ singular dvoriri dvoririi
plural dvoriri dvoririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z