durgălắu, -uri, s.n. – Scândură de un lat de palmă, lungă de 80 cm., prevăzută cu zimți, cu ajutorul căreia se netezesc (se calcă) țesăturile de pânză mai groasă. – Din dura „care imită zgomotul unui obiect care se rostogolește” (formă onomatopeică), contaminat cu drug(ă) + -lău. temporardurgălău