drughineáță f., pl. ete (cp. cu drăghinar și truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată cĭutura). – Și durgh- (Șez. 30, 293). V. ghĭonder. temporardrughineață
durghineáță V. dru-. temporardurghineață