dureros definitie

durerós, -oásă adj. Care produce durere: lovitură dureroasă. Care arată durere: strigăt dureros. Adv. În mod dureros, cu durere: a striga dureros. – Vechĭ dururos. adjectivdureros

durerós adj. m., pl. dureróși; f. dureroásă, pl. dureroáse adjectivdureros

dureros a. ce cauzează durere. adjectivdureros

DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. Care provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere; îndurerat. – Durere + suf. -os. adjectivdureros

DURERÓS, -OÁSĂ, dureroși, -oase, adj. 1. Care doare, care produce o suferință fizică, o senzație de durere, de boală; care exprimă durere, suferință. Atingere dureroasă. ▭ Lumina împrăștiată descoperi obrazul pămîntiu și dureros al călătorului. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Adverbial) Cu (sau de) durere. Un fulger de lumină și o izbitură scurtă în partea stîngă a pieptului: inima i se strînse dureros. SADOVEANU, M. 188. 2. Care produce o durere morală; plin de amărăciune, de jale, de tristețe. Te privesc copleșit de această împre­jurare dureroasă din viața dumitale. CAMIL PETRESCU, T. I 335. Cu moartea lui... începea pentru mine un dureros șir de încercări. M. I. CARAGIALE, C. 82. Inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. ◊ (Adverbial) O privi dureros în ochii cu luciul antracitului. C. PETRESCU, C. V. 175. adjectivdureros