durduliu definitie

durdulíŭ, -íe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuliŭ: fată durdulie. V. dopliță. adjectivdurduliŭ

durdulíu adj. m., f. durdulíe; pl. m. și f. durdulíi adjectivdurduliu

durduliu a. grăsuliu, scurt și gros. [V. durd]. adjectivdurduliu

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu. adjectivdurduliu

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre persoane, mai ales despre copii și femei sau despre părți ale corpului) Grăsuliu, grăsun, dolofan, bucălat. Copilul, bălan și dur­duliu, nu știa decît de frica ei. REBREANU, R. I 148. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa și surora ei... o ocheșică destul de frumoasă și durdulie. DELAVRANCEA, S. 141. Le zări fața plină și durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe. ȘEZ. IX 117. adjectivdurduliu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidurduliu

durduliu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durduliu durduliul durdulie durdulia
plural durdulii durduliii durdulii durduliile
genitiv-dativ singular durduliu durduliului durdulii durduliei
plural durdulii durduliilor durdulii durduliilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z