durduliu definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedurduliu
- Vezi aici mai multe rimedurduliu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culiu
durdulíŭ, -íe adj. (d. durd. V. durdan). Fam. Cu forme rătunde, grăsuliŭ: fată durdulie. V. dopliță. adjectivdurduliŭ
durdulíu adj. m., f. durdulíe; pl. m. și f. durdulíi adjectivdurduliu
durduliu a. grăsuliu, scurt și gros. [V. durd]. adjectivdurduliu
DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu. adjectivdurduliu
DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre persoane, mai ales despre copii și femei sau despre părți ale corpului) Grăsuliu, grăsun, dolofan, bucălat. Copilul, bălan și durduliu, nu știa decît de frica ei. REBREANU, R. I 148. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa și surora ei... o ocheșică destul de frumoasă și durdulie. DELAVRANCEA, S. 141. Le zări fața plină și durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe. ȘEZ. IX 117. adjectivdurduliu
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidurduliu
| durduliu adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | durduliu | durduliul | durdulie | durdulia |
| plural | durdulii | durduliii | durdulii | durduliile | |
| genitiv-dativ | singular | durduliu | durduliului | durdulii | durduliei |
| plural | durdulii | durduliilor | durdulii | durduliilor | |