reduceri si promotii 2018
Definitie durduit - ce inseamna durduit - Dex Online

durduit definitie

durduít (reg.) s. n. adjectiv durduit

DURDUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – V. durdui. adjectiv durduit

dúrduĭ, a -í v. intr. (imitativ d. dur-dur, huĭetu pașilor greĭ și îndesațĭ. V. dîrdîĭ și duduĭ). Tropoĭesc îndesat, vorbind de o mulțime care vine, de o mașină care duduĭe ș.a.: mașina, pămîntu durduĭe. verb tranzitiv durduĭ

durduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dúrduie, imperf. 3 sg. durduiá; conj. prez. 3 să dúrduie verb tranzitiv durdui

durduì v. V. duruì: durduind sosiau călări EM. verb tranzitiv durduì

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A dudui (2), a hurui. 2. Tranz. fact. A zgudui, a cutremura. – Cf. dudui. verb tranzitiv durdui

DURDUÍ, pers. 3 dúrduie, vb. IV. Intranz. A dudui. Mîndrea avea cal bun și durduia pămîntul subt el. SANDU-ALDEA, U. P. 96. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Trăsura noastră se auzea durduind... pe petrișul pîraielor. ALECSANDRI, C. 33. ♦ Tranz. A face să duduie, a zgudui, a cutre­mura. Tunurile bubuiau unul după altul, zbucnind fulgerător de repede, durduind ferecăturile cupolei, cutremurînd văzduhul. SANDU-ALDEA, U. P. 137. verb tranzitiv durdui

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului durduit

durduit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durduit durduitul durdui durduita
plural durduiți durduiții durduite durduitele
genitiv-dativ singular durduit durduitului durduite durduitei
plural durduiți durduiților durduite durduitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z