durabil definitie

DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis]. adjectivdurabil

DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis) adjectivdurabil

* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil. adjectivdurabil

durábil adj. m., pl. durábili; f. durábilă, pl. durábile adjectivdurabil

durabil a. care poate dura mult timp. adjectivdurabil

DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. adjectivdurabil

DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. (În opoziție cu trecător, temporar) Care durează3, care se întinde pe o lungă perioadă de timp, care ține mult timp; trainic, viabil. O pace durabilă în lume nu poate fi concepută decît dacă toate forțele progresiste ale lumii vor continua lupta pentru asigurarea unei democrații reale și active. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 8. Veți vedea cît e de adevărat Și de durabil ceea ce vă spun. CAMIL PETRESCU, T. III 447. ◊ (Adverbial) Ivan... știa să lucreze ca nimeni altul, curat, frumos și durabil. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 190. adjectivdurabil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidurabil

durabil  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durabil durabilul durabilă durabila
plural durabili durabilii durabile durabilele
genitiv-dativ singular durabil durabilului durabile durabilei
plural durabili durabililor durabile durabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z