dupurluĭésc v. tr. (d. dupuros). Nord. Zmulg, jumulesc. verb tranzitivdupurluĭesc
dupurluit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dupurluit | dupurluitul | dupurluită | dupurluita |
plural | dupurluiți | dupurluiții | dupurluite | dupurluitele | |
genitiv-dativ | singular | dupurluit | dupurluitului | dupurluite | dupurluitei |
plural | dupurluiți | dupurluiților | dupurluite | dupurluitelor |