DUPLICATÓR s. n. mașină de birou care permite reproducerea rapidă a unui document într-un mare număr de exemplare. (< fr. duplicateur) substantiv neutruduplicator
duplicator substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | duplicator | duplicatorul |
plural | duplicatoare | duplicatoarele | |
genitiv-dativ | singular | duplicator | duplicatorului |
plural | duplicatoare | duplicatoarelor |