duoden definitie

DUODÉN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum]. substantiv neutruduoden

DUODÉN¹ s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum) substantiv neutruduoden

DUODEN²(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 1² /degete/) substantiv neutruduoden

* duodén n., pl. e saŭ urĭ (lat. medical. duodenum, d. lat. duodéni, cîte 12; duodenum digitorum, de 12 degete, fiind-că duodenu e lung de vre-o 12 degete). Anat. Acea parte din intestinu supțire care vine după stomah. substantiv neutruduoden

duodén (du-o-) s. n., pl. duodénuri substantiv neutruduoden

DUODÉN, duodenuri, s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum]. substantiv neutruduoden

DUODÉN s. n. Porțiune a intestinului subțire, începînd de la stomac și lungă de aproximativ 12 cm. substantiv neutruduoden