duo definitie

credit rapid online ifn

DUO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „doi”, „dublu”. [Pron. du-o-. / < it., lat. duo]. substantiv neutruduo

DÚO s.n. Duet. [Pron. du-o. / < it., fr. duo]. substantiv neutruduo

credit rapid online ifn

dúo s. n. – Compoziție muzicală executată pe două voci. It. duo.Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste. substantiv neutruduo

DU(O)- elem. duo1-. substantiv neutruduo

DUO1- elem. „doi”, „dublu”. (< fr. duo-, cf. lat. duo) substantiv neutruduo

DÚO2 s. n. duet (2). (< it. duo) substantiv neutruduo

dúo n., fără pl. (it. duo = due, doĭ). Duet. substantiv neutruduo

!dúo s. n., art. dúoul; pl. dúouri substantiv neutruduo

DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Ansamblu de două instrumente care execută împreună o compoziție muzicală, fiecare având o partitură separată; lucrare pentru acest ansamblu. – Din fr. duo. substantiv neutruduo

DÚO s. n. (Muz.) Duet. Începu un duo... prelung, naiv, sfîrșind cu o vijelie pătimașe. DELAVRANCEA, T. 47. substantiv neutruduo

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiduo

duo  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duo duoul
plural duouri duourile
genitiv-dativ singular duo duoului
plural duouri duourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z