dumneei definitie

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneaĭeĭ

!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumnealui

DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumnealui

DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 3 sg., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-lui. Lui D. Costică nu-i scriu, fiindcă dumnealui, o dată ce-a pus mîna pe dv., m-a dat cu totul uitării. CARAGIALE, O. VII 6. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească. ISPI­RESCU, L. 105. ◊ (Familiar, învechit și popular, ține locul cuvintelor « soț » sau « soție ») Ai întîlnit... pe alde dumnealui? DELAVRANCEA, S. 216. (Chirița:) Un răvaș de la dumnealui?... Adă-l încoaci. ALECSANDRI, T. I 133. De cînd s-o dus dumnealui, N-am dat gură nimărui. ȘEZ. III 159. – Variante: domnialúi (ODOBESCU, S. III 90) pron. pers., (Mold.) dumneéi (CARAGIALE, O. I 89, NEGRUZZI, S. I 90) pron. pers. f. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumnealui