dumneatá pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitále (abr. d-tale) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata
Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumniaei
DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (abr. d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata
DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul ? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Prescurtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta ? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale. – Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (regional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (învechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata
dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneaĭeĭ
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneavoastră
Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi. temporardumniaei
dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie. temporardumneaĭeĭ
dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră) temporardumneavoastră
DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. și pl., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-voastră. (Adesea prescurtat) Calul, vedeți d-voastră, era năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 162. Ia lasă, lasă, moș Nichifor, că așa sînteți d-voastră, bărbații. CREANGĂ, P. 123. Bună calea Ivane... – Mulțămesc d-voastră. id. ib. 299. – Gen.-dat. pl. și: (regional) dumilorvoastre (HOGAȘ, DR. II 84). – Variantă: dumnevoástră (KOGĂLNICEANU, S. 11) pron. pers. temporardumneavoastră