dumneatale definitie

credit rapid online ifn

dumneatá pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitále (abr. d-tale) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata

Dumniaei, Dumnialor, Dumnialui, Dumniata, Dumniavoastră pr. formule de politeță în loc de ea, ei, el, tu, voi. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumniaei

credit rapid online ifn

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (abr. d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul ? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Pres­curtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta ? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale. – Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (re­gional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (în­vechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneata

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneaĭeĭ

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedumneavoastră

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (abr. d-tale). – Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta. invariabildumneata

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul ? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Pres­curtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta ? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale. – Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (re­gional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (în­vechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers. invariabildumneata

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata. invariabildumneatale

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata. invariabildumneatale

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidumneatale

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z