dumerire definitie

credit rapid online ifn

!dumiríre/dumeríre (rar) s. f., g.-d. art. dumirírii/ dumerírii substantiv feminindumirire

DUMERÍRE s. f. v. dumirire. substantiv feminindumerire

credit rapid online ifn

DUMIRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dumiri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [Var.: dumeríre s. f.] – V. dumiri. substantiv feminindumirire

DUMERÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) du­meri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. Colegul meu rămase cu gura căscată, simbol al unei dumeriri neașteptate. La TDRG. – Variantă: dumiríre s. f. substantiv feminindumerire

dumerí v. dumirí verb tranzitivdumeri

domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur]. verb tranzitivdomirì

dumerì v. V. domirì. verb tranzitivdumerì

DUMERÍ vb. IV v. dumiri. verb tranzitivdumeri

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă verb tranzitivdumiri

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja. verb tranzitivdumiri

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV. verb tranzitivdumeri

domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc. verb tranzitivdomiresc

dumerésc V. domiresc. verb tranzitivdumeresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidumerire

dumerire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumerire dumerirea
plural dumeriri dumeririle
genitiv-dativ singular dumeriri dumeririi
plural dumeriri dumeririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z