dumeri definitie

credit rapid online ifn

dumerí v. dumirí verb tranzitivdumeri

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă verb tranzitivdumiri

credit rapid online ifn

domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur]. verb tranzitivdomirì

dumerì v. V. domirì. verb tranzitivdumerì

DUMERÍ vb. IV v. dumiri. verb tranzitivdumeri

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja. verb tranzitivdumiri

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV. verb tranzitivdumeri

domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc. verb tranzitivdomiresc

dumerésc V. domiresc. verb tranzitivdumeresc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidumeri

dumeri  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dumeri dumerire dumerit dumerind singular plural
dumerind dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumeresc (să)dumeresc dumeream dumerii dumerisem
a II-a (tu) dumerești (să)dumerești dumereai dumeriși dumeriseși
a III-a (el, ea) dumerește (să)dumereai dumerea dumeri dumerise
plural I (noi) dumerim (să)dumerim dumeream dumerirăm dumeriserăm
a II-a (voi) dumeriți (să)dumeriți dumereați dumerirăți dumeriserăți
a III-a (ei, ele) dumeresc (să)dumerească dumereau dumeri dumeriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z