dulgher definitie

dulghér (dulghéri), s. m. – Meseriaș care execută lemnărie, construcții din lemn. – Mr. dulgher. Tc. dülger (Roesler 591; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 553), cf. alb. düljger, bg. diulger(in), sb. dulger. – Der. dulgherie, s. f. (meseria dulgherului; atelierul dulgherului). substantiv masculindulgher

dulghér m. (turc. dülger, pop. dürger, d. pers. duru-kiar, care lucrează lemnu; bg. dĭulger). Tîmplar, lemnar de lucrurĭ maĭ grosolane (pardoselĭ, acopereminte). V. stoler. substantiv masculindulgher

dulghér s. m., pl. dulghéri substantiv masculindulgher

dulgher m. meșter care așează lemnăria unei zidiri. [Turc. DÜLGHER, lit. cel ce lucrează lemnul]. substantiv masculindulgher

DULGHÉR, dulgheri, s. m. Meseriaș care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții și elemente de construcție din lemn. – Din tc. dülger. substantiv masculindulgher

DULGHÉR, dulgheri, s. m. Meseriaș care execută părți de construcții sau construcții întregi de lemn. V. tîmplar. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară in fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrțește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. substantiv masculindulgher