reduceri si promotii 2018
Definitie dulău - ce inseamna dulău - Dex Online

dulău definitie

dulắu (dulắi), s. m.1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s. f. (cățea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică. substantiv masculin dulău

dulắŭ m. (pol. dolów, sfîrșit de vînătoare, un fel de cîne de vînat, d. vsl. loviti, a vîna. V. lovesc). Vechĭ. Cîne de vînat. Azĭ. Zăvod, cîne foarte mare. V. cîne. substantiv masculin dulăŭ

dulắu s. m., art. dulắul; pl. dulắi, art. dulắii substantiv masculin dulău

dulău m. 1. câine mare ciobănesc: dulău de stână AL.; 2. fig. bădăran. [Pol. DOLOW]. substantiv masculin dulău

DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow. substantiv masculin dulău

DULẮU, dulăi, s. m. Cîine mare și lățos (mai ales de la stînă); zăvod. Dulăi mari cît mînjii se întîlneau bot în bot prin întunerec. CAMILAR, T. 6. După zaplaz, hămăiau dulăi ciobănești. SADOVEANU, Z. C. 115. Pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. ALECSANDRI, P. III 299. Așa buciumă ciobanii Cînd își prăpădesc cîrlanii Și s-adune dulăi Pe la toate tîrlele. SEVASTOS, C. 293. substantiv masculin dulău

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dulău

dulău   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dulău dulăul
plural dulăi dulăii
genitiv-dativ singular dulău dulăului
plural dulăi dulăilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z