reduceri si promotii 2018
Definitie duios - ce inseamna duios - Dex Online

duios definitie

duiós (duioásă), adj.1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doilat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează). adjectiv duios

duiós adj. m., pl. duióși; f. duioásă, pl. duioáse adjectiv duios

duĭós, -oásă adj. (lat. *doliosus, d. -dó-lium [cor-dólium], întristare, durere, d. dolére, a durea; it. doglióso). Dureros (Vechĭ). Blînd, ĭubitor: mamă duĭoasă de saŭ pentru copi. Plăcut, gingaș: cîntec duĭos. Adv. În mod duĭos. adjectiv duĭos

duios a. 1. plin de dor, gingaș: prin vers duios el spune al său dor AL.; 2. blând, mângăios: lumina duioasă a lunei. [Lat. *DOLEOSUS (cf. it. doglioso)]. adjectiv duios

DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase, adj. 1. Mișcător, emoționant. ♦ Mângâietor, blând, dulce. ♦ Sentimental, afectiv. ♦ Iubitor. 2. Jalnic, trist. [Pr.: du-ios] – Lat. *doliosus. adjectiv duios

DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase, adj. 1. Mișcător, emo­ționant. Iubesc... amintirea, nespus de duioasă și de dulce. M. I. CARAGIALE, C. 87. [A lăsat] suvenire duioasă în inimi scumpe. NEGRUZZI, S. I 289. ♦ Mîngîietor, blînd, dulce. Miile de paseri cîntau fel de fel de cîntece, așa de duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Ea atunci se uita galiș la mine și-mi zicea cu glas duios: Ia taci și d-ta, moș Nichifor. CREANGĂ, P. 116. O rămîi, rămîi la mine, tu cu viers duios de foc, Zburător cu plete negre. EMINESCU, O. I 80. ◊ (Adverbial) Simțeam sfiala că-l apasă Cînd m-a privit duios în față: Te mai gîndești vreodat-acasă ? GOGA, C. P. 9. Dunărea curge liniștită, murmurînd duios. DUNĂREANU, CH. 210. Fluieraș frumos, Mult zici tu duios. ALECSANDRI, T. I 403. ♦ Sentimental. Sînt atîtea fete duioase și pornite pe oftat. CAMIL PETRESCU, T. III 465. ♦ Iubitor. Își ascunde fața roșă l-a lui piept duios de mire. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Adverbial) Pot să-și mîngîie duios copiii și femeile. CAMIL PETRESCU, T. I 234. 2. Îndurerat, jalnic, trist. Vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. EMINESCU, O. I 97. N-am altă mîngîiere... Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire. ALECSANDRI, P. A. 63. Oh ! vrea să-l omoare, răcni duioasa mumă ! NEGRUZZI, S. I 162. ◊ (Adverbial) Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. Voinicelule frumos, De ce plîngi așa duios ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 159. adjectiv duios

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului duios

duios   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duios duiosul duioa duioasa
plural duioși duioșii duioase duioasele
genitiv-dativ singular duios duiosului duioase duioasei
plural duioși duioșilor duioase duioaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z