duhori definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeduhori
- Vezi aici mai multe rimeduhori
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuduh
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuori
duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt. substantiv femininduhoare
duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri substantiv femininduhoare
duhoare f. miros urît: un sânge mohorît și de rea duhoare ISP. [Derivat din duh, în sens de suflare grea]. substantiv femininduhoare
DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și [put]oare. substantiv femininduhoare
DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmosferă viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288. substantiv femininduhoare
duhorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 să duhoreáscă verbduhori
DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare. verbduhori
DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. « a ») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144. verbduhori
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiduhori
| duhori verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)duhori | duhorire | duhorit | duhorind | singular | plural | ||
| duhorind | duhoriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | duhoresc | (să)duhoresc | duhoream | duhorii | duhorisem | |
| a II-a (tu) | duhorești | (să)duhorești | duhoreai | duhoriși | duhoriseși | ||
| a III-a (el, ea) | duhorește | (să)duhoreai | duhorea | duhori | duhorise | ||
| plural | I (noi) | duhorim | (să)duhorim | duhoream | duhorirăm | duhoriserăm | |
| a II-a (voi) | duhoriți | (să)duhoriți | duhoreați | duhorirăți | duhoriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | duhoresc | (să)duhorească | duhoreau | duhoriră | duhoriseră | ||