duhoare definitie

credit rapid online ifn

duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt. substantiv femininduhoare

duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri substantiv femininduhoare

credit rapid online ifn

duhoare f. miros urît: un sânge mohorît și de rea duhoare ISP. [Derivat din duh, în sens de suflare grea]. substantiv femininduhoare

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și [put]oare. substantiv femininduhoare

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmos­feră viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288. substantiv femininduhoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiduhoare

duhoare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duhoare duhoarea
plural duhori duhorile
genitiv-dativ singular duhori duhorii
plural duhori duhorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z