duet definitie

credit rapid online ifn

DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto]. substantiv neutruduet

DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it. duetto) substantiv neutruduet

credit rapid online ifn

* duét n., pl. e (it. duetto). Muz. Cîntare pentru doŭă vocĭ orĭ instrumente. Concert de doĭ cîntărețĭ. V. terțet. - Se zice și duo. substantiv neutruduet

duét s. n., pl. duéte substantiv neutruduet

duet n. bucată de muzică pentru două voci sau pentru două instrumente. substantiv neutruduet

DUÉT, duete, s. n. Ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu. – Din it. duetto. substantiv neutruduet

DUÉT, duete, s. n. Compoziție muzicală care se execută pe două voci sau la două instrumente; duo. Acum putem cînta împreună frumosul duet a lui Mozart. NEGRUZZI, S. I 76. ♦ Fig. (Rar) Discuție, conversație între două persoane. Rar participă normal la duetul nostru. De obicei e distrată ori animată. IBRĂILEANU, A. 41. substantiv neutruduet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiduet

duet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duet duetul
plural dueturi duetele
genitiv-dativ singular duet duetului
plural duete dueturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z