DUÉT s.n. 1. Ansamblu de doi cântăreți sau instrumentiști; compoziție muzicală interpretată de două voci sau de două instrumente; duo. 2. (Fig.) Discuție, taifas în doi. [Pron. du-et, pl. -te, -turi. / < it., fr. duetto]. substantiv neutruduet
DUÉT s. n. 1. formație vocală de doi interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o asemenea formație; duo. 3. (fig.) discuție, taifas în doi. (< it. duetto) substantiv neutruduet
* duét n., pl. e (it. duetto). Muz. Cîntare pentru doŭă vocĭ orĭ instrumente. Concert de doĭ cîntărețĭ. V. terțet. - Se zice și duo. substantiv neutruduet
duét s. n., pl. duéte substantiv neutruduet
duet n. bucată de muzică pentru două voci sau pentru două instrumente. substantiv neutruduet
DUÉT, duete, s. n. Ansamblu de două voci care cântă împreună o compoziție muzicală, fiecare executând o partidă separată; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu. – Din it. duetto. substantiv neutruduet
DUÉT, duete, s. n. Compoziție muzicală care se execută pe două voci sau la două instrumente; duo. Acum putem cînta împreună frumosul duet a lui Mozart. NEGRUZZI, S. I 76. ♦ Fig. (Rar) Discuție, conversație între două persoane. Rar participă normal la duetul nostru. De obicei e distrată ori animată. IBRĂILEANU, A. 41. substantiv neutruduet
duet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | duet | duetul |
plural | dueturi | dueturile | |
genitiv-dativ | singular | duet | duetului |
plural | dueturi | duetelor |