duelgire definitie

credit rapid online ifn

!duelgí (a se ~) (înv.) (du-el-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se duelgéște, imperf. 3 sg. se duelgeá; conj. prez. 3 să se duelgeáscă verbduelgi

DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (recipr.) (Înv.) A avea mania de a se duela. [Pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv). verbduelgi

credit rapid online ifn

DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A duela. Dacă n-o iubește, n-are decît a nu să duelgi pentru dînsa. ALECSANDRI, T. 1288. verbduelgi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiduelgire

duelgire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duelgire duelgirea
plural duelgiri duelgirile
genitiv-dativ singular duelgiri duelgirii
plural duelgiri duelgirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z