duducă definitie

dudúcă f., pl. ĭ (tuc. dudu, d. pers. tuti, papagal, damă, damă Armeancă. Cp. cu dădacă). Mold. Cocoană, doamnă, maĭ ales în gura poporuluĭ. Maĭ rar. Duduĭe, domnișoară. substantiv femininduducă

dudúcă (înv.) s. f., g.-d. art. dudúcăi/dudúcii/dudúchii; pl. dudúci substantiv femininduducă

duducă f. Mold. domnișoară: duducele și domnișorii AL. [Turc. DUDU, cu sufixul ipocoristic ca la neneacă]. substantiv femininduducă

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Înv.) Termen de politețe care se dădea fetelor și femeilor tinere de la oraș sau din înalta societate. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”. substantiv femininduducă

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Mold.) Termen de politețe care se dădea odinioară fetelor și femeilor tinere din clasele avute. Erau cinstiți boiarini și jupănese cu coconii și duducile lor. SADOVEANU, Z. C. 207. Iată și duduca Marghiolița, fata moșului cea frumoasă. ALECSANDRI, T. I 43. substantiv femininduducă