duducă definitie

dudúcă f., pl. ĭ (tuc. dudu, d. pers. tuti, papagal, damă, damă Armeancă. Cp. cu dădacă). Mold. Cocoană, doamnă, maĭ ales în gura poporuluĭ. Maĭ rar. Duduĭe, domnișoară. substantiv feminin duducă

dudúcă (înv.) s. f., g.-d. art. dudúcăi/dudúcii/dudúchii; pl. dudúci substantiv feminin duducă

duducă f. Mold. domnișoară: duducele și domnișorii AL. [Turc. DUDU, cu sufixul ipocoristic ca la neneacă]. substantiv feminin duducă

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Înv.) Termen de politețe care se dădea fetelor și femeilor tinere de la oraș sau din înalta societate. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”. substantiv feminin duducă

DUDÚCĂ, duduci, s. f. (Mold.) Termen de politețe care se dădea odinioară fetelor și femeilor tinere din clasele avute. Erau cinstiți boiarini și jupănese cu coconii și duducile lor. SADOVEANU, Z. C. 207. Iată și duduca Marghiolița, fata moșului cea frumoasă. ALECSANDRI, T. I 43. substantiv feminin duducă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului duducă

duducă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dudu duduca
plural duduci duducile
genitiv-dativ singular duduci duducii
plural duduci duducilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z