dublură definitie

DUBLÚRĂ s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru sau într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe deținătorul principal al rolului. 2. Căptușeală de haine etc. [< fr. doublure]. substantiv feminin dublură

DUBLÚRĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure) substantiv feminin dublură

dublúră (du-blu-) s. f., g.-d. art. dublúrii; pl. dublúri substantiv feminin dublură

DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Figurant care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentm filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure. substantiv feminin dublură

DUBLÚRĂ, dubluri, s. f. 1. Al doilea interpret al unui rol într-o piesă de teatru. În punerea în scenă a piesei « Oameni de azi», Teatrul Municipal a avut o fru­moasă realizare, folosind în mod just dublurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597. 2. (Franțuzism) Căptușeală. O haină cu dublură imper­meabilă. substantiv feminin dublură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dublură

dublură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublu dublura
plural dubluri dublurile
genitiv-dativ singular dubluri dublurii
plural dubluri dublurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z