dublet definitie

credit rapid online ifn

DUBLÉT s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, al unei mărci poștale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet]. substantiv neutrudublet

DUBLÉT s. n. 1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc. 2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet) substantiv neutrudublet

credit rapid online ifn

dublét (al doilea exemplar) (du-blet) s. n., pl. dubléte substantiv neutrudublet

dublet n. se zice de vorbele de aceeaș origine dar cu înțelesul diferit: ex. miez și mediu. substantiv neutrudublet

* dublét n., pl. e (fr. doublet, d. double, duplu). Cuvînt care are aceĭașĭ origine ca altu, dar diferă în înțeles și formă saŭ numaĭ în formă, precum: cumplit și complet, mez și mediu, supțire și subtil, ager și agil, săturat și saturat. substantiv neutrudublet

DUBLÉT, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet. substantiv neutrudublet

DUBLÉT, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect, păstrat într-o colecție, de obicei catalogat și înre­gistrat aparte de exemplarul prim. Schimb de dublete între biblioteci. ♦ (Lingv.) Fiecare din cele două (sau mai multe) cuvinte de aceeași origine, dar cu formă și adesea cu sens diferit, intrate în limbă pe căi sau în mo­mente diferite. « Subțire » și « subtil», «maestru » și « ma­gistru » sînt dublete. 2. (În expr.) Dublet electric = pereche de corpuscule cu sarcini electrice egale și de nume contrare. substantiv neutrudublet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidublet

dublet  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dublet dubletul
plural dublete dubletele
genitiv-dativ singular dublet dubletului
plural dublete dubletelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z