DUBLÁJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage]. substantiv neutrudublaj
DUBLÁJ s. n. 1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui. 2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. ◊ întăritură a unei vele. (< fr. doublage) substantiv neutrudublaj
dubláj (du-blaj) s. n., pl. dubláje substantiv neutrudublaj
DUBLÁJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; spec. înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu traducerea orală. – Din fr. doublage. substantiv neutrudublaj
DUBLÁJ, dublaje, s. n. Înlocuirea înregistrării sonore a unui film cinematografic cu altă înregistrare, menținînd sincronismul sunetului cu imaginea. substantiv neutrudublaj
dublaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dublaj | dublajul |
plural | dublaje | dublajele | |
genitiv-dativ | singular | dublaj | dublajului |
plural | dublaje | dublajelor |