drângănì v. 1. a cânta cu drângul; 2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc. verbdrângănì
DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni. verbdrângăni
drângănì v. 1. a cânta cu drângul; 2. a cânta prost dintr’un instrument, din piano, etc. verbdrângănì
drângăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drângănésc, imperf. 3 sg. drângăneá; conj. prez. 3 să drângăneáscă verbdrângăni
DRÂNGĂNÍ, drângănesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce sunete discordante la un instrument (cu coarde). [Var.: drăngăní vb. IV] – Drâng + suf. -ăni. Cf. zdrăngăni. verbdrângăni
drăngănésc și -cănésc V. zdrăngănesc. verbdrăngănesc
drângănésc și -cănésc V. zdrăngănesc. verbdrângănesc
zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang ! drang ! zdrîng ! drîng ! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni ! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-. verbzdrăngănesc
zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang ! drang ! zdrîng ! drîng ! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni ! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-. verbzdrăngănesc
drăngănire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | drăngănire | drăngănirea |
plural | drăngăniri | drăngănirile | |
genitiv-dativ | singular | drăngăniri | drăngănirii |
plural | drăngăniri | drăngănirilor |