drăgaică definitie

credit rapid online ifn

drăgáĭcă f. pl. (est) aĭce și (vest) ăĭcĭ (bg. dragaĭka). Epitetu celeĭ maĭ frumoase fete alese la o horă cîmpenească (est). Horă jucată de fete cu această ocaziune. Sînziene, numele sărbătoriĭ nașteriĭ sfîntuluĭ Ion Botezătorul (24 Iuniŭ), cînd se ține bîlcĭ, la Buzăŭ, la Mizil și aiurea și se obișnuĭește a se expune hainele de ĭarnă la aer și a se presăra în ele drăgaĭcă (plantă) ca să le ferească de moliĭ. Un fel de zînă rea (V. rusalie). O plantă rubiacee cu florĭ galbene auriĭ care se poartă la 24 Iuniŭ (galium verum). – În vest: la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ, în est la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ (pop. Dra-). substantiv feminindrăgaĭcă

!drăgáică (persoană, târg, plantă) (-gai-) s. f., g-d. art. drăgáicei; pl. drăgáice substantiv feminindrăgaică

credit rapid online ifn

drăgaică f. 1. ziua nașterii sf. Ioan Botezătorul (24 Iunie): la Drăgaică se țin bâlciurile din Buzău și Mizil; 2. numele celei mai frumoase dintre fetele țărance aleasă la această sărbătoare și hora plină de vioiciune jucată de acele fete; 3. plantă cu florile galbene aurii și plăcut mirositoare, din care se fac buchete în ziua de Drăgaică: ele se pun la ferestre, la poartă și chiar pe case ca aducătoare de noroc și ca prezervativ în contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragă: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene (v. această vorbă)]. substantiv feminindrăgaică

DRĂGÁICĂ, (I 3, 4, 5, II) drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. (Art.) Dans popular jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. 3. Fiecare dintre fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută drăgaica (2). 4. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 5. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că i-ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum). – Din bg. dragaika. substantiv feminindrăgaică

DRĂGÁICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Numele popular al sărbătorii religioase de la 24 iunie; sînziene. Mă prinde furia și-mi urlă capul ca apele la drăgaică. G. M. ZAMFI­RESCU, SF. M. N. I 163. 2. Dans popular jucat la această sărbătoare. ◊ Expr. (Despre copii) A sări sau a juca drăgaica = a sălta, a fi neastîmpărat, a sări ca un nebun. Da ce-ați pățit de săriți drăgaica prin casă ? ALECSANDRI, T. I 218. Am rămînea de capu nostru ș-am giuca drăgaica pin carte. id. ib. 336. ♦ Fiecare din cele patru fete care, îmbră­cate bărbătește, execută acest dans. 3. Tîrg sau iarmaroc care se ține la 24 iunie, p. ext. bîlci. Dacă ai tutun, îți dau eu foiță.Doar să vînd pe taica la drăgaică. D. ZAMFIRESCU, R. 118. 4. (La pl.; în superstiții) Zîne rele care pocesc pe oameni; iele. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... drăgaicele. ALECSANDRI, T. 616. II. (Munt.) Plantă erbacee cu frunze înguste, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare, care crește prin livezi (Galium verum); sînziană. Pe aceste coaste... cresc aglicele, drăgaica, romînița. GALACTION, O. I 344. Dră­gaica stufoasă răspîndea... un miros ca floarea de tei. DELAVRANCEA, S. 59. substantiv feminindrăgaică

dragáĭca mold. îld. drăgaĭca. temporardragaĭca

!drăgáica (dans) (-gai-) s. f. art., neart. drăgáică, g-d. art. drăgáicei temporardrăgaica

!Drăgáica (sărbătoare) (-gai-) s. propriu f., g.-d. Drăgáicei temporardrăgaica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidrăgaică

drăgaică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăgaică drăgaica
plural drăgaice drăgaicele
genitiv-dativ singular drăgaice drăgaicei
plural drăgaice drăgaicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z