druid definitie

credit rapid online ifn

DRUÍD s.m. Nume dat preoților vechilor celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică a triburilor până la cucerirea Galiei de către romani. [Pron. dru-id. / < fr. druide, cf. lat. druidae]. substantiv masculindruid

DRUÍD s. m. preot la vechii celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică, până la cucerirea Galiei de către romani. (< fr. druide, lat. druida) substantiv masculindruid

credit rapid online ifn

* druíd și drúid m. (lat. drúida, pl. drúidae și drúides, d. gal. deru, stejar). Preut la vechiĭ Galĭ. – Fem. druidă. substantiv masculindruid

druíd s. m., pl. druízi substantiv masculindruid

druid m. preot la vechii Celți. substantiv masculindruid

DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae. substantiv masculindruid

DRUÍD, druizi, s. m. Nume dat vechilor preoți celți. Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrînd, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre Stînd pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg. COȘBUC, P. I 319. substantiv masculindruid

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidruid

druid  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular druid druidul
plural druizi druizii
genitiv-dativ singular druid druidului
plural druizi druizilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z