drojdioáră (-di-oa-) s. f., g.-d. art. drojdioárei; pl. drojdioáre substantiv feminindrojdioară
DROJDIOÁRĂ, drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2); drojdiuță. [Pr.: -di-oa-] – Drojdie + suf. -ioară. substantiv feminindrojdioară
DROJDIOÁRĂ, drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2). Îl aflai... la o spumă de drojdioară, în gura pieței, într-o dimineață, după chef. M. I. CARAGIALE, C. 148. – Pronunțat: -di-oa-. substantiv feminindrojdioară
drojdioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | drojdioară | drojdioara |
plural | drojdioare | drojdioarele | |
genitiv-dativ | singular | drojdioare | drojdioarei |
plural | drojdioare | drojdioarelor |