dril (dríluri), s. n. – Pînză de sac. Germ. Drell, Drill(ich). substantiv neutrudril
DRIL s.n. Țesătură groasă și deasă, făcută din fire de cânepă cu urzeală dublă și folosită pentru îmbrăcăminte de vară, pentru corturi etc. V. doc1. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)]. substantiv neutrudril
DRIL1 s. n. țesătură deasă din fire de bumbac sau de cânepă cu urzeală dublă, pentru îmbrăcăminte de vară, corturi etc. (< germ. Drill) substantiv neutrudril
DRIL2 s. m. maimuță cinocefală africană cu botul încrețit și umflat. (< fr. drill) substantiv neutrudril
dril n., pl. urĭ (germ. drill, drell și drillich, fr. treillis, it. traliccio, d. lat. trilix, -licis, în treĭ ițe. V. iță). Vest. Un fel de pînză foarte groasă de bumbac orĭ de cînepă, din care se fac corturĭ, haĭne de vară ș.a. – În est doc. substantiv neutrudril
dril s. n., (sorturi) pl. dríluri substantiv neutrudril
DRIL, (2) driluri, s. n. 1. Țesătură deasă și groasă din fire de bumbac sau de cânepă bine răsucite, care se folosește la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pânzei de cort etc. 2. Sort de dril (1) – Din germ. Drill. substantiv neutrudril
DRIL, driluri, s. n. Țesătură deasă și groasă făcută din fire răsucite de bumbac sau de cînepă și folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară, a pînzei de cort etc. V. doc. Nu îmbrăcasem nici halaturile de dril. CAMIL PETRESCU, U. N. 102. Niță al dascălului... în tunică de dril... sărea cît zece. MACEDONSKI, O. III 12. Un ropot de aplauze – și cortina de dril se lasă. VLAHUȚĂ. O. A. III 3. substantiv neutrudril
dril substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dril | drilul |
plural | driluri | drilurile | |
genitiv-dativ | singular | dril | drilului |
plural | driluri | drilurilor |