dricuire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedricuire
- Vezi aici mai multe rimedricuire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. substantiv feminindricui
dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans. verb tranzitivdricui
dricuĭésc v. tr. (cp. cu ceh. drkoliti, a buchisi, a pumni. Bern. 1, 232). Vest. Frămînt, rîm, scurm. Cutreĭer: vaporu dricuĭe valurile (ChN. 1, 114), oștile străine dricuĭaŭ pămîntu Cipruluĭ și Egiptuluĭ (138 și 183), ofițeru de cart dricuĭe puntea (157), valurile se dricuĭe (161). – La Cod. „bătăturesc”. verb tranzitivdricuĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidricuire
| dricuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dricuire | dricuirea |
| plural | dricuiri | dricuirile | |
| genitiv-dativ | singular | dricuiri | dricuirii |
| plural | dricuiri | dricuirilor | |