dresuri definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedresuri
- Vezi aici mai multe rimedresuri
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudre
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuri
DRESÚRĂ s.f. Dresare. [< germ. Dressur]. substantiv feminindresură
DRESÚRĂ s. f. dresaj. (< germ. Dressur) substantiv feminindresură
dresúră s. f., g.-d. art. dresúrii; pl. dresúri substantiv feminindresură
DRESÚRĂ, dresuri, s. f. 1. Dresare a unui animal. 2. Număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate. – Din germ. Dressur. substantiv feminindresură
DRES s. n. 1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) echipament (pe corp). (< engl. dress) substantiv neutrudres
dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document. substantiv neutrudres
dres a. 1. reparat; 2. aromatizat: bucate drese; 3. falșificat: vin dres; 4. fermecat: calul e dres. ║ n. 1. reparațiune: dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente: mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare: călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.; 5. pl. V. dires. substantiv neutrudres
DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet). Echipament. – Din engl. dress. substantiv neutrudres
DRES1, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dirés s. n.] – V. drege. substantiv neutrudres
DRES1, dresuri, s. n. I. Acțiunea de a drege. 1. Reparare. Unde mai pui dresul căsuței și altele. DUNĂREANU, CH. 23. Zidirile cele nouă ce se fac și, după vreme, dresurile caselor. GOLESCU, Î. 44. 2. Întreprindere a unei acțiuni; p. ext. rînduire, aranjare. ◊ (Mai ales în expr.) A-și face dresurile = a-și aranja treburile. Fata împăratului își făcu drsurile cum o învățase tatăl său. ISPIRESCU, L. 377. ♦ (Ironic) Falsificare. Dresuri în rezultatele statistice. I. IONESCU, M. 16. II. (Concretizat) Ceea ce servește la realizarea acțiunii de a drege. 1. (De obicei la pl.) Fard, cosmetic. Chisele și cutiuțe cu dresuri și cu mirodenii. GALACTION, O. I 509. Scoate dintr-un săculeț dresuri și dă-i iute pe obraz, și dă-i pe sprincene, și dă-i pe buze. C. PETRESCU, S. 145. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi, și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, S. 65. ◊ Expr. A-și pune (sau a-și da cu) dresuri = a se farda, a se sulemeni. Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele ? TOMA, C. V. 260. ♦ Leacuri. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iațco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui. SADOVEANU, F. J. 421. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. Îi pui dresuri [mîncării], merge, nu-i pui, arunc-o și cînilor că nici ei n-o mănîncă. HOGAȘ, DR. II 59. – Variantă: (popular) dirés, diresuri (SEVASTOS, N. 290), s. n. substantiv neutrudres
dires (dres) n., pl. od. act sau ordin domnesc coprinzând dispozițiuni asupra unei afaceri: direse vechi. [Participiu dela vechiu rom. direge, a dispune]. V. dres. substantiv neutrudires
drésuri (mirodenii) (rar) s. n. pl. temporardresuri