dresa definitie

DRESÁ vb. I. tr. I. A învăța un animal să execute anumite figuri și mișcări. ♦ (Fig., peior.) A obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser]. verb tranzitivdresa

dresá (dreséz, dresát), vb. – 1. A învăța, a deprinde, a obișnui un animal să facă anumite mișcări, acțiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser. – Der. dresaj, s. n., din fr. dressage. verb tranzitivdresa

DRESÁ¹ vb. tr. 1. a învăța, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri și mișcări. 2. (fig.; peior.) a obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser) verb tranzitivdresa

DRESÁ² vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser) verb tranzitivdresa

dresá (a ~) vb., ind. prez. 3 dreseáză verb tranzitivdresa

dresà v. 1. a instrui, a forma pe un animal: a dresa un câine, un cal; 2. a așterne pe hârtie: a dresa un plan, un proces-verbal (= fr. dresser). verb tranzitivdresà

DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăța, a obișnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mișcări sau să îndeplinească anumite acțiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăța, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alții. II. (Despre organe de stat sau reprezentanți ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser. verb tranzitivdresa

DRESÁ¹, dresez, vb. I. Tranz. A învăța, a instrui, a deprinde un animal domestic sau sălbatic să facă, la poruncă, anumite mișcări. [Copilul] era acum un soi de rebel, care ținea piept copiilor din vecini... fumînd capete de țigări și dresîndu-l pe Modest [cîinele] să execute o sumă de acrobații de circ. C. PETRESCU, Î I 65. Un cîine englezesc al unui ofițer, cîine dresat la circ să servească pe stăpîn ca fecior în casă, face sluj ținînd două ghete-n gură. CARAGIALE, O. II 153. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ; complementul este omul) A deprinde pe cineva să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte. verb tranzitivdresa

DRESÁ², dresez, vb. I. Tranz. A redacta, a încheia (un act, mai ales oficial). A dresa un proces-verbal. ▭ Pe urmă, numai după ce a dresat acest bilanț de profit și pierdere, a ridicat iarăși foaia. C. PETRESCU, O. P. II 192. ◊ Refl. pas. Trebuie să răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru întrebuințarea semnalului. CARAGIALE, O. II 271. verb tranzitivdresa

* dreséz v. tr. (fr. dresser, d. lat. pop. *drectiare, d. *drectus, îld. directus, drept, de unde s’a făcut dreicier, drecer, arbitrar scris dresser. V. adresez, drept). Redactez: a dresa un act. Instruesc, învăț un animal: a dresa un cîne. verb tranzitivdresez