drapare definitie

credit rapid online ifn

DRAPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) drapa și rezultatul ei; împodobire cu draperii; drapaj. [< drapa]. substantiv feminindrapare

drapáre s. f., g.-d. art. drapắrii; pl. drapắri substantiv feminindrapare

credit rapid online ifn

DRAPÁRE, drapări, s. f. Acțiunea de a (se) drapa și rezultatul ei. – V. drapa. substantiv feminindrapare

DRAPÁRE, drapări, s. f. Acțiunea de a drapa și rezultatul ei. Nuditatea a fost odinioară o boală în artă... Tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare... rămîneau pe a doua și a treia treaptă. CARAGIALE, N. F. 117. substantiv feminindrapare

DRAPÁ vb. I. 1. tr. A acoperi, a împodobi cu o draperie. ♦ A dispune o stofă în formă de draperie. 2. tr., refl. A (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. ♦ tr. (Fig.) A acoperi, a camufla ceva. [< fr. draper]. verb tranzitivdrapa

drapá (drapéz, drapát), vb. – A potrivi, a aranja o haină îmbrăcată. Fr. draper, de la drap „postav”. – Der. drapel, s. n., din fr. drapeau, pe baza paralelismului anneauinel; draperie, s. f., din fr. draperie. verb tranzitivdrapa

drapá (a ~) vb., ind. prez. 3 drapeáză verb tranzitivdrapa

drapà v. 1. a garnisi cu draperii: a drapa o fereastră; 2. a dispune în formă de draperie: a drapa o ștofă; 3. fig. a acoperi: cu voi drapându-și nula EM. verb tranzitivdrapà

DRAPÁ vb. I. tr. 1. a acoperi, a împodobi cu o draperie. ◊ a dispune o stofă în formă de draperie. ◊ a reda un veșmânt (în pictură și sculptură). 2. (fig.) a acoperi, a camufla ceva. II. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. (< fr. draper) verb tranzitivdrapa

DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. Tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri. – Din fr. draper. verb tranzitivdrapa

DRAPÁ, drapez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi, a acoperi (o fereastră, o ușă, o nișă etc.) cu o draperie; a acoperi (un perete, o mobilă etc.) cu o stofă dispusă artistic, în cute mari. A drapa balcoanele unui edificiu.Un afet de tun drapat cu steaguri ieși încet de pe poarta amfiteatrului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/1. ◊ (Poetic) Drapate-n purpură regească, Sau înfoiate-n rochi de argint, Sadi-n frunzosul labirint Făcut-a roze să-nflorească. MACEDONSKI, O. I 192. ◊ Fig. O eroi ! care-n tre­cutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii. EMINESCU, O. I 149. ♦ A aranja o stofă în cute largi, dispuse artistic. 2. A îmbrăca pe (cineva) cu un veșmînt larg, care cade în falduri; (în artele plastice) a înfățișa faldurile sau cutele largi ale unui veșmînt (la o statuie sau la personajul unui tablou). Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. IBRĂILEANU, A. 144. Poartă o legătură enormă pe cap și e drapat ca un suveran african. CARAGIALE, O. III 259. ◊ Refl. Se drapa c-o stofă indiană, în galben sau în roșu. BART, E. 100. verb tranzitivdrapa

* drapél n., #pl.# e (#fr.# drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag. verb tranzitivdrapel

*drapéz v. tr. (#fr.# draper). Garnisesc cu draperiĭ: a drapa o fereastră. Dispun în formă de draperie: a drapa o stofă. V. #refl.# Îmĭ așez îndoiturile veșmântuluĭ. #Fig.# Mă acoper cu ceva, fac paradă de ceva: tot demagogu se drapează în ĭubirea poporuluĭ. verb tranzitivdrapez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidrapare

drapare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drapare draparea
plural drapări drapările
genitiv-dativ singular drapări drapării
plural drapări drapărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z