DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur]. substantiv masculindragor
DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur) substantiv masculindragor
dragór1 (persoană) s. m., pl. dragóri substantiv masculindragor
dragór2 (navă) s. n., pl. dragoáre substantiv masculindragor
DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur. substantiv masculindragor
DRAGÓR1, dragori, s. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage. substantiv masculindragor
DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur]. substantiv neutrudragor
DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur) substantiv neutrudragor
DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur. substantiv neutrudragor
DRAGÓR2, dragoare, s. n. Navă de luptă întrebuințată pentru îndepărtarea minelor din zonele (maritime sau fluviale) minate. substantiv neutrudragor
dragor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dragor | dragorul |
plural | dragoare | dragoarele | |
genitiv-dativ | singular | dragor | dragorului |
plural | dragoare | dragoarelor |
dragor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dragor | dragorul |
plural | dragoare | dragoarele | |
genitiv-dativ | singular | dragor | dragorului |
plural | dragoare | dragoarelor |