draghină definitie

drághină (-ne), s. f. – Loitră. – Var. drabină. Pol., ceh. drabina, cu pronunțarea mold. Numai în Mold. și Bucov.Der. drăghinar (var. drăbinar), s. n. (țăruș la loitră, marginal). substantiv feminin draghină

drághină (pop.) s. f., g.-d. art. drághinii; pl. drághini substantiv feminin draghină

draghină f. Mold. loitra carului. [Pol. DRABINA]. substantiv feminin draghină

DRÁGHINĂ, draghini, s. f. (Pop.) Loitră (la căruță). ♦ Fiecare dintre lemnele lungi (de sus și de jos) ale loitrei, în care sunt fixate spetezele. [Pl. și: draghine] – Din ucr. drabyna. substantiv feminin draghină

drághină f., pl. draghinĭ și drăghinĭ (din drábină, formă inuz., d. rut. pol. drabina, id. rudă cu germ. trampein, a păși greŭ. V. trapă și Bern. 1, 219). Nord. Loitră. substantiv feminin draghină

DRĂGHINĂ, draghini, s. f. (Mold.) Loitră. Stăteau amîndoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pîslă. SADOVEANU, O. III 387. În ogrăzile chiliilor, cărăușii se suiseră pe draghinile căruțelor. id. F. J. 17. Peste cuprinsul întreg al chervanelor erau aruncate țoluri groase și mari de cînepă, cetluite temeinic cu frînghii... prinse cu noduri meșteșugite de carîmbii ușor înco­voiați ai draghinilor. HOGAȘ, DR. 284. ♦ (Prin restricție) Fiecare din lemnele cele lungi (de sus și de jos) ale loitrei în care sînt fixate spetezele; carîmb, drug. – Variantă: drághin, draghine (CAMILAR, N. II 251), s. n. substantiv feminin drăghină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului draghină

draghină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular draghină draghina
plural draghine draghinile
genitiv-dativ singular draghini draghinii
plural draghini draghinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z