drăgănele definitie

drăgănéle f. pl. (d. drag). Fam. Farmec, grațiĭ, nurĭ: vorbă cu drăgănele. Un fel de cireșe petroase, marĭ și frumoase: drăgănele de Piteștĭ. V. mocru, moacră. substantiv feminin drăgănele

drăgănéle (pop.) s. f. pl., art. drăgănélele substantiv feminin drăgănele

drăgănele f. pl. 1. (cireșe), varietate de cireșe pietroase; 2. farmec: la graiu cu drăgănele POP. substantiv feminin drăgănele

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. I. (Pop.) Grații, nuri, farmec. II. Varietate de cireșe pietroase. – Din sb. draganela, draganlija. substantiv feminin drăgănele

DRĂGĂNÉLE s. f. pl. 1. (Popular) Farmec, grații, nuri. Numai cît tu, fa Călino, fiindcă, drăgăliță-doamne, ești nevasta lui Drăgan, apoi ai prea multe drăgănele, încît ai de unde irosi și pe dealuri. HOGAȘ, M. N. 213. Rămîne încremenit de mîndrețele și drăgănelele ei. SEVASTOS, la TDRG. 2. Varietate de cireșe pietroase, cu gust dulce, plăcut. Clasicele noastre drăgănele pietroase de Pitești, rumene pe o parte, aurii pe alta. CARAGIALE, S. U. 93. ◊ (Metaforic) [Fata] are sîn rotunjit de drăgănele. DELAVRANCEA, S. 15. Dac-ai ști, dac-ai cunoaște Dragostea de und' se naște ! De la gîtul cu mărgele, De la sîn cu drăgănele. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ (Adjectival) Cireșe drăgănele.Fig. Culoarea trandafirie din obraji. Ș-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea, Și-n guriță mărgărele, Și pe față-i drăgănele. ALECSANDRI, P. I 92. substantiv feminin drăgănele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului drăgănele

drăgănele   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drăgănele drăgănelele
plural
genitiv-dativ singular drăgănele drăgănelelor
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z