drâmboi definitie

drâmbói1 s. n., pl. drâmboáie substantiv neutru drâmboi

DRÂMBÓI1, drâmboaie, s. n. Drâmbă (mai mare). – Drâmbă + suf. -oi. substantiv neutru drâmboi

drâmboiu n. Tr. bucium din scoarță de salcie. substantiv neutru drâmboiu

drâmboì v. Mold. a se bozumfla: se codesc și se drâmboiesc CR. [Lit.: a sufla din drâmbă]. verb drâmboì

DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboiá vb. I] – Din drâmbă. verb drâmboi

DRÎMBOÍ, drîmboiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se bosumfla; a se boci în gura mare. Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39. verb drîmboi

drîmboĭésc și -oĭéz (mă) v. refl. (d. drîmbă 1, pin aluz. la ținerea buzelor). Fam. Mă bosunflu. – Și -ăĭez. verb drîmboĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului drâmboi

drâmboi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drâmboi drâmboind
plural drâmboiește drâmboiești
genitiv-dativ singular drâmboire drâmboiesc
plural drâmboit drâmboiește
drâmboi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drâmboi drâmboire drâmboit drâmboind singular plural
drâmboind drâmboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drâmboiesc (să) drâmboiesc drâmboiam drâmboii drâmboisem
a II-a (tu) drâmboiești (să) drâmboiești drâmboiai drâmboiși drâmboiseși
a III-a (el, ea) drâmboiește (să) drâmboiai drâmboia drâmboi drâmboise
plural I (noi) drâmboim (să) drâmboim drâmboiam drâmboirăm drâmboiserăm
a II-a (voi) drâmboiți (să) drâmboiți drâmboiați drâmboirăți drâmboiserăți
a III-a (ei, ele) drâmboiesc (să) drâmboiască drâmboiau drâmboi drâmboiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z