dotare definitie

DOTÁRE s.f. Acțiunea de a dota și rezultatul ei; înzestrare; dotație. [< dota]. substantiv feminindotare

dotáre s. f., g.-d. art. dotắrii; pl. dotắri substantiv feminindotare

DOTÁRE, dotări, s. f. Acțiunea de a dota; dotație. – V. dota. substantiv feminindotare

DOTÁRE s. f. Acțiunea de a dota; înzestrare. Suma repartizată ca fond cultural servește la dotarea echipelor de cor și dansuri cu costumele necesare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2716. substantiv feminindotare

DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. verb tranzitivdota

DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare) verb tranzitivdota

dotá (a ~) vb., ind. prez. 3 doteáză verb tranzitivdota

dotà v. a înzestra. verb tranzitivdotà

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. verb tranzitivdota

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o insti­tuție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra. verb tranzitivdota

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez. verb tranzitivdotez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidotare

dotare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dotare dotarea
plural dotări dotările
genitiv-dativ singular dotări dotării
plural dotări dotărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z