Alege sensul dorit: dota -substantiv feminin dota -verb tranzitiv

dota definitie

DÓTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot]. substantiv feminindotă

* dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre. substantiv feminindotă

dótă s. f., g.-d. art. dótei; pl. dóte substantiv feminindotă

DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot) substantiv feminindotă

dotă f. Jur. zestre. substantiv feminindotă

DÓTĂ, dote, s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis. substantiv feminindotă

DÓTĂ, dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. V. zestre. substantiv feminindotă

DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. verb tranzitivdota

DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare) verb tranzitivdota

dotá (a ~) vb., ind. prez. 3 doteáză verb tranzitivdota

dotà v. a înzestra. verb tranzitivdotà

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. verb tranzitivdota

DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o insti­tuție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra. verb tranzitivdota

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez. verb tranzitivdotez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidota

dota  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dota dotare dotat dotând singular plural
dotând dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dotez (să)dotez dotam dotai dotasem
a II-a (tu) dotezi (să)dotezi dotai dotași dotaseși
a III-a (el, ea) dotea (să)dotai dota dotă dotase
plural I (noi) dotăm (să)dotăm dotam dotarăm dotaserăm
a II-a (voi) dotați (să)dotați dotați dotarăți dotaserăți
a III-a (ei, ele) dotea (să)doteze dotau dota dotaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z