dota definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedota
- Vezi aici mai multe rimedota
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudot
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuota
DÓTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot]. substantiv feminindotă
* dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre. substantiv feminindotă
dótă s. f., g.-d. art. dótei; pl. dóte substantiv feminindotă
DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot) substantiv feminindotă
dotă f. Jur. zestre. substantiv feminindotă
DÓTĂ, dote, s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis. substantiv feminindotă
DÓTĂ, dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. V. zestre. substantiv feminindotă
DOTÁ vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare]. verb tranzitivdota
DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare) verb tranzitivdota
dotá (a ~) vb., ind. prez. 3 doteáză verb tranzitivdota
dotà v. a înzestra. verb tranzitivdotà
DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. verb tranzitivdota
DOTÁ, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra. verb tranzitivdota
* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez. verb tranzitivdotez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidota
| dota substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)dota | dotare | dotat | dotând | singular | plural | ||
| dotând | dotați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | dotez | (să)dotez | dotam | dotai | dotasem | |
| a II-a (tu) | dotezi | (să)dotezi | dotai | dotași | dotaseși | ||
| a III-a (el, ea) | dotează | (să)dotai | dota | dotă | dotase | ||
| plural | I (noi) | dotăm | (să)dotăm | dotam | dotarăm | dotaserăm | |
| a II-a (voi) | dotați | (să)dotați | dotați | dotarăți | dotaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | dotează | (să)doteze | dotau | dotară | dotaseră | ||