dospitoare definitie

credit rapid online ifn

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Moleșitor. – Din dospi + suf. -(i)tor. adjectivdospitor

DOSPITÓR, dospitoare, s. n. 1. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. – Dospi + suf. -tor. adjectivdospitor

credit rapid online ifn

dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre adjectivdospitor

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. adjectivdospitor

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, adj. (Rar) Moleșitor. Mi-era lene, cum stam întins pe un preș, în căldura dospitoare a după-amiezii, să deschid gura și să cer o cană de apă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124. adjectivdospitor

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. substantiv feminindospitor

DOSPITOÁRE, dospitori, s. f. 2. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor. substantiv feminindospitoare

dospitoáre (poliță) s. f., g.-d. art. dospitórii; pl. dospitóri substantiv feminindospitoare

DOSPITOÁRE, dospitori, s. f. Polița sau patul pe care se așază cașul ca să dospească. substantiv feminindospitoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidospitoare

dospitoare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dospitoare dospitoarea
plural dospitori dospitorile
genitiv-dativ singular dospitori dospitorii
plural dospitori dospitorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z