dosire definitie

credit rapid online ifn

dosire, dosiri s. f. furt; ascunderea unui lucru furat substantiv feminindosire

dosíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dosírii; pl. dosíri substantiv feminindosire

credit rapid online ifn

DOSÍRE, dosiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) dosiV. dosi. substantiv feminindosire

DOSÍRE, dosiri, s. f. Acțiunea de a (se) dosi. 1. Ascundere. Pentru ce s-au mazilit domnul Alexandru-vodă? Au doară s-au turburat Poarta pentru dosirea fiilor săi ? ODOBESCU, S. I 282. 2. Sustragere, șterpelire. 3. (Învechit) Fugă sau retragere (din fața dușmanului). Acest eroic războinic... nici de dosirea nestatornicilor ostași ce îl părăsise, nici de mulțimea vrășmașilor, nepierzîndu-și inima, printr-un război parțial, ostenește pe dușman și îi închide calea Ardealului. BĂLCESCU, O. II 101. substantiv feminindosire

dosi, dosesc I. v. t. 1. a ascunde 2. a fura II. v. r. a se ascunde verb tranzitivdosi

dosì v. 1. a da dosul, a fugi; 2. a șterpeli. verb tranzitivdosì

dosí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosésc, imperf. 3 sg. doseá; conj. prez. 3 doseáscă verb tranzitivdosi

DOSÍ, dosesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. – Din dos. verb tranzitivdosi

DOSÍ, dosesc, vb. IV. Tranz. 1. A sustrage vederii altora; a ascunde. Ulciorul plin, unde să-l pot eu dosi ? COȘBUC, P. I 210. I-au plesnit prin minte ca să aducă pe-ascuns mulți ostași în curte și să-i dosească undeva în tindă. SBIERA, P. 121. ◊ Refl. Sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră în lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Era bucuros cînd se putea dosi... în lanuri de popușoi. POPA, V. 68. Luntrea... Cînd la umbră se dosește, cind s-arată la lumină. ALECSANDRI, P. A. 127. (Fig.) Defecturile tale, sub strămoșeasca umbră, De-ai fi în orice treaptă, nu pot să se dosească. NEGRUZZI, S. II 196. 2. A lua ce nu-ți aparține și a ascunde; a șter­peli. E o cupă dosită din palatul Gualatema. CAMIL PETRESCU, T. III 337. Cărțile... le dosea din biblioteca tatălui său. MACEDONSKI, O. III 28. Foicică trei lalele, D-alelei, fecior de lele, Nu dosi dîntr-ale mele. TEODORESCU, P. P. 642. 3. (Rar, în expr.) A o dosi = a fugi, a o lua la fugă; a da dos la față, v. dos. De groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișei. MACEDONSKI, O. I 84. – Variantă: îndosí (CONTEMPORANUL, I 457, CREANGĂ, A. 55) vb. IV. verb tranzitivdosi

dosésc și îndosésc v. tr. (d. dos). Ascund: leg pupăza și o îndosesc de mama (Cr.). V. intr. (Vechĭ). Mă ascund. V. refl. Mă ascund. verb tranzitivdosesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidosire

dosire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dosire dosirea
plural dosiri dosirile
genitiv-dativ singular dosiri dosirii
plural dosiri dosirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z