reduceri si promotii 2018
Definitie dorobanț - ce inseamna dorobanț - Dex Online

dorobanț definitie

dorobanț, dorobanți s. m. (pop.) unitate de măsură a băuturilor spirtoase egală cu 50 de ml substantiv masculin dorobanț

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). substantiv masculin dorobanț

grănicér m. (d. graniță; bg. sîrb. graničar, mărginaș, locuitor de la graniță. Cp. cu prepelicar). Soldat care păzește granița. – Pin [!] legea de la 1872, grăniceriĭ s´aŭ numit dorobanțĭ, cărora poporu le-a zis mult timp încă „grănicerĭ”. Astăzĭ eĭ formează un corp deosebit. substantiv masculin grănicer

dorobánț s. m., pl. dorobánți substantiv masculin dorobanț

dorobánț m. (din pl. dorobanțĭ, care vine din *dorobant, ĭar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872, grăniceriĭprimit numele de dorobanțĭ, ĭar familiar li s’a zis și căciularĭ și curcanĭ și se deosebeaŭ pin coloarea albastră, pînă pe la 1891, cînd generalu Iacob Lahovari, ministru de războĭ, ĭ-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roșie, pe care o are și azĭ). Azĭ. Munt. Aprod, portar, ușier (pe la autoritățĭ). Dorobanțĭ călărĭ, călărașĭ care (înființațĭ între 1829-34 în Țara Românească) îndeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cîte una de fie-care județ, comandată de cîte un tist). Numele de dorobanț și coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II. substantiv masculin dorobanț

dorobanț m. 1. soldat de infanterie din armata teritorială: au fost 34 regimente de dorobanți; 2. soldat de poliție, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemț. Trabant)]. V. darabani. substantiv masculin dorobanț

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant. substantiv masculin dorobanț

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăbán (BĂLCESCU, O. I 118) s. m. substantiv masculin dorobanț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dorobanț

dorobanț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doroba dorobanțul
plural dorobanți dorobanții
genitiv-dativ singular doroba dorobanțului
plural dorobanți dorobanților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z